Patinoar AFI – Cotroceni On Ice

Interviu cu Alina, instructor la Cotroceni-on-Ice

Alina face parte din echipa Cotroceni on Ice de mai bine de cinci ani.  Intr-o zi, stand de vorba, mi-a spus ca i s-ar parea grozav sa ramana angajata la patinoar pana la pensie. Sigur, ai fi tentat sa spui spui ca un om care vrea acelasi post din prima lui zi de munca pana in ultima, timp de aproape patru decenii, nu are ambitii. Dar Alina nu este nici lipsita de ambitii, nici comoda. Pur si simplu, ii place sa fie pe gheata.

 

“M-am dat pe gheata, pentru prima data, pe la inceputul lui 2010, cand eram la liceu. M-au tras colegii dupa ei, la mall. Eu si-asa eram nehotarata…cand am vazut aglomeratia de pe patinoar, am vrut sa fac stanga-mprejur. Dar apoi m-am gandit ca daca tot am batut drumul pana acolo…si tot nu vreau sa mai incerc asta vreodata…as putea macar sa incalt patinele si sa nu fiu spargatoare de gasca. Habar n-aveam atunci cat de tare se va lipi de mine patinajul. E-adevarat ca pana nu-ncerci un lucru, nu poti sa spui cu adevarat daca iti place sau nu. Poti doar sa presupui. Iar eu am presupus prost, fiindca uite, acum, nu numai ca patinez in fiecare zi, dar lucrez tocmai la patinoarul pe care am calcat prima data.” (“Pot sa spun ‘calcat’, daca sunt pe patine? Sa nu pui asta in articol” – rade).

 

La 23 de ani, Alina si-a descoperit pasiunea si a avut curajul sa puna bazele propriei trupe de freestyle pe gheata. Cu increderea aceea specifica varstei, pe care, in timp, o moderam meticulous cu ajutorul experientei, o mana de oameni s-au apucat sa imbine elemente din hockey si patinaj artistic, creind numere de freestyle care formeaza public ad-hoc. Ii puteti vedea la fiecare eveniment organizat de Cotroceni on Ice.

 

Cu Alina am mai vorbit despre lucrul in echipa, despre esecurile de la inceput de drum si despre cum se iau lucrurile de la capat. Dar, despre toate astea, in articolul urmator.

 

 

Interviu cu Marius, instructor la Cotroceni-on-Ice

„ O zi la patinoar e ca o zi de munca intr-o destinatie de vacanta – nu e foarte clar cat e munca si cat e distractie”, spune Marius, dupa ce s-a dat jos de la volanul masinii de curatat gheata.

Dupa o ora si jumatate de patinat, suprafata ghetii arata ca o prajitura cu prune de la IKEA, un fel de crumble, o reteta straina de bucataria romaneasca, in care bucati de aluat se frimituresc si se presara deasupra unei prajituri cu fructe. Ei bine, patinarul arata ca un crumble de gheata.

mariusIn pauzele de jumatate de ora dintre sesiunile de patinaj, baietii indeparteaza „firimiturile” de zapada formate si lustruiesc gheata. Acum a fost randul lui Marius. Sa curete gheata cat mai profesionist este, cred, parte din planul lui de a-i vedea pe clienti „fericiti, multumiti de treaba pe care noi o facem pentru ei” – idealul lui declarat in ceea ce priveste o zi de munca la Ctroceni on Ice. In general, lumea, cand e multumita, nu zice nici „pas”, deci il putem suspecta pe Marius ca se straduieste, prin profesionalism si dedicatie, sa nu fie deranjat.

„Sunt o persoana comunicativa si inventiva”, replica el, tinand sa inlature o presupunere atat de arbitrara. „Imi place sa lucrez cu oamenii si sa fiu in preajma lor. Fac lucrurile cat pot de bine, fiindca am ambitia aia nebuna, de autodepasire. Si-mi place sa patinez. Nu ca hobby. Imi place sa patinez tot timpul. Am patine mai scumpe decat orice pereche de incaltaminte.”

„Deci, pentru un bun patinator, patinele sunt esentiale.”

„Sunt. Patinele si antrenamentul.”

„Care este lectia cea mai importanta pentru cineva care vrea sa invete sa patienze?”

„Sa invete sa cada.”