Patinoar AFI – Cotroceni On Ice

„Daca altii pot, si-al meu poate!”

Despre asteptarile parintilor privind performanta pe gheata a celor mici am mai scris. Stand de vorba cu Andreea Ionescu de la Scoala de patinaj EduSport, am aflat mai multe despre radacinile nefaste ale asteptarilor nerealiste.

„Parintii isi schimba asteptarile cat ai clipi in functie de cat de bine ne descurcam noi, instructorii, sau antrenorii cu micutii si in functie de cum ii observa pe gheata pe cei mici.”

Ah, bun de stiut! Deci nu decizi de-acasa ca al tau poate sa faca performanta, ci realitatea te izbeste dupa ce aluneca de cateva ori sub atenta observare antrenorului. El e cel care decide. Acum, sigur, depinde cat de bun visezi si speri sa fie „ala micu”.

„Unii parinti vin cu ei doar ca sa le ocupe timpul si sa-i indrepte catre o activitate consumatoare de energie, ca mai apoi sa devina niste impatimiti ai acestei activitati (care, intr-adevar, fiind atat de complexa, provoaca o dependenta), iar altii vin convinsi si hotarati ca micutul sau micuta lor sa inceapa patinajul artistic de performanta, ghidandu-se dupa principiul “daca altii pot… si al meu poate!”  Insa aceasta gandire nu este mereu in conformitate cu realitatea.”

Parintii au obiceiul sa compare copiii unii cu altii, fara a tine cont de toate aspectele necesare si de ritmul de invatare al fiecaruia cat si de stilul de invatare pe care noi antrenorii trebuie sa ni-l adaptam fiecaruia in parte. Cel mai interesant este ca vor ca in cel mai scurt timp sa reuseasca elemente pentru care un copil lucreaza in medie mult mai mult si se asteapta ca reusita sa depinda numai de antrenor si nu de conditia generala a copilului lor!

Cu Andreea de la EduSport am stat la povesti mai lungi, despre experienta ei ca patinatoare, ca instructor si ca mentor, despre ce resurse trebuie sa puna in miscare parintii ca sa isi sustina copiii in a face performanta si multe altele. Dar despre toate astea vom scrie intr-o postare viitoare.

Patinoare din jurul lumii: ai mai patinat pana acum intr-un aeroport?

Exista un patinoar in Coreea de Sud, foarte popular si populat, deschis pe tot parcursul anului – cum de altfel, este si Cotroceni on Ice, sic! – plasat intr-un loc la care nu v-ati putea gandi nici daca am organiza un concurs de creativitate pe tema asta: in aeroportul Incheon, din Seoul, Coreea de Sud. Da!

Pe langa duty free-uri, lounge-uri, Incheon poate fi o destinatie turistica in sine, fiindca are tot ce iti poate oferi o vacanta: hoteluri, restaurante, cafenele, locuri de joaca, magazine, ba chiar si un muzeu, un spa, un teren de golf si un patinoar! Aici, escale de peste 12 ore sa tot ai!

Patinoarul este destul de mare si se afla intr-o zona de tranzit, ceea ce inseamna ca te va vedea o droaie de oameni cum cazi. Unii vor avea chiar o vedere in plonje (de sus) , admirandu-te lat, pe suprafata alba. Sau poate ca patinezi ca un geniu al ghetii si-atunci va ploua cu aplauze. Cert este ca vei avea public numeros, pentru orice traznaie incerci pe patine. Numeros, dar in trecere.

Ceea ce este foarte cool la patinoarul din Incheon – in afara de gheata, desigur – este amenajarea, chiar pe patinoar, a unor locuri de relaxare de tip canapele, plasate in jurul stalpilor de sustinere a constructiei. Deci, patinezi ce patinezi, si daca vrei sa iei un loc, n-ai decat sa aluneci vioi spre o canapea.

Inchirierea patinelor nu costa nimic, iar preturile variaza intre 2000 si 4000 woni (intre 7 si 14 lei), in functie de varsta.

Daca ajungeti vreodata prin Incheon, asteptam cu interes poze!

Patinajul artistic: are copilul tau calitatile necesare?

Mai clar si mai complex decat ne-a raspuns Andreea la intrebare, nici ca se putea!

articolul 11Iata conditiile pe care cel mic trebuie sa le indeplineasca:

  1. Aspectul fizic si ereditatea – urmarim suplete, dar nu copii inalti, deoarece este de preferat ca inaltimea sa fie medie spre mica pentru aceasta disciplina sportiva;
  2.  Motricitatea, viteza, elasticitatea – ne intereseaza aceste aspecte cu care copiii vin deja inzestrati pentru ca unele dintre ele sunt foarte greu de dezvoltat si atunci foarte multa energie a sportivului va fi directionata si catre exersarea acestor abilitati;
  3. Disciplina, gradul de implicare in lectie – adica pune intrebari multe, intelege repede, executa cand i se cere;
  4.  Seriozitatea si munca individuala/particulara – incearca mai mult, face numarul de exercitii cerute? In ce ritm? Pierde timpul? Face mai multe decat i se cere?
  5. Curajul! Patinajul este un sport dur, complex unde se stie prea bine ca se cade. Fiecare cazatura aduna pe plan fizic si psihic mici traumatisme care la un moment dat pot face diferenta in felul in care unii sportivi vor evolua. Unii pun foarte mult accept pe aceasta parte – cea a cazaturilor – astfel ca le e teama sa treaca peste si intampina blocaje destul de des, chiar daca nu toate cazaturile sunt neaparat dureroase. Aici se face acea diferenta intre copii care stiu sa gestioneze acest aspect ca fiind o etapa trecatoare, nu neaparat dureroasa, in atingerea unui obiectiv si altii care nu pot vedea obiectivul de teama ca li s-ar putea intampla sa cada. Antrenorul meu spunea – si eu ii dau dreptate si spun mai departe – ca nu inveti o saritura pana nu cazi incercand s-o realizezi de cel putin 1000 de ori. Noi avem 6 sarituri simple pe care le invatam si, mai nou, ar trebui sa ajungem la qvatruple. Trebuie sa fii pregatit sufleteste pentru asa ceva :))!
  6. Autodisciplina, nutritia, odihna si planul zilnic al copiilor sunt la fel de importante;
  7. Factorii de ordin familial si stabilitatea emotionala a copilului este, as putea spune, cheia succesului! Un copil extraordinar de  bine pregatit, daca nu reuseste sa fie 100 % prezent la antrenamente (fizic si mental) cu siguranta in cadrul competitional va fi o surpriza! Ce e drept, unii se mobilizeaza mai  bine in timpul competitiilor decat in antrenamente, dar nu asta este ceea ce isi doreste un antrenor. Antrenorul vrea sa stie de “acasa” la ce sa se astepte in competitia”x”  si la fel vrea si parintele.

Pe Andreea Ionsescu o gasiti des pe patinoarul nostru, ea fiind antrenor si director al Clubului Sportiv EDUSPORT.

10 sfaturi pentru incepatori

Daca ti-ai luat inima-n dinti si patinele-n picioare si-ai pornit intr-o noua aventura, cea a explorarii ghetii – ne asteptam ca, incepator fiind, ca te afli pe un patinoar, nu in mijlcul pustiului, pe suprafata vreunui lac, doh! – iata cateva sfaturi care sa-ti vina in ajutor pentru a stapani mai rapid si mai elegant alunecarea pe gheata:

  • Nu te uita in jos cand patinezi – da, multi oameni, cand patineaza pentru prima data, au tendinta de a se uita la patine, la picioarele lor, la terenul care pare ca le fuge de sub picioare. Este o tendinta naturala, pentru unii. Poate si pentru tine. Daca observi ca ai cazut prada acestui comportament nefast, ridica privirea si ai incredere in picioarele tale. In plus, este mai bine sa te uiti inainte, sa previi ciocnirea de alti oameni sau de mantinela.
  • Apleaca-te inainte – cand patinezi, nu este indicat sa mentii o pozitie dreapta a corpului, dimpotriva, trebuie sa te mentii mereu putin aplecat inainte. Astfel, iti controlezi mai bine viteza si directia si eviti o dureroaza cadere pe spate.
  • Invata sa cazi – in mod normal, inveti asta de la un instructor – ceea ce iti si recomandam: ia-ti niste lectii de patinaj. Sa inveti sa cazi inseamna sa inveti sa iti controlezi caderea si sa minimizezi impactul cu gheata. Evita caderea in coate , genunchi, etc. Atunci cand cazi, indoaie articulatiile pentru a prelua din intensitatea socului mecanic.
  • Nu te lua prea in serios – probabil ai mai auzit asta de-un million de ori pana acum. Nu te teme ca ai putea parea ridicol daca nu te tii bine pe patine. Roll with it, cum ar spune americanii. Fa haz de necaz, accepta-ti stadiul de incepator si cere ajutor daca e cazul. La urma urmei, patinajul este o activitate care te invata sa te adaptezi si sa te relaxezi in acelasi timp.