Patinoar AFI – Cotroceni On Ice

Robert: “Am construit un patinoar in inima Dubai-ului!”

interviu-robert-11
Robert si Marius, dupa o zi epuizanta de munca

Colegii nostri Robert si Marius au construit, ca parte dintr-o echipa mai ampla, un patinoar in inima Dubai-ului. Toata aventura a durat aproape zece saptamani. Acum ca s-au reintors in tara, cu doar cateva zile inainte de redeschiderea patinoarului Cotroceni on Ice, ne-au povestit cum a fost.

Primul pe care l-am tras de limba a fost Robert. De fapt, a fost voluntar in oferirea de informatii, dar oboseala de pe drum si dorinta de a-si revedea prietenii si familia l-au impiedicat sa fie chiar prompt in raspunsuri.

„Am fost plecat 2 luni si jumatate in Dubai”,  incepe sa povesteasca. „Eu si Marius am fost cazati impreuna: la acelasi hotel in aceeasi camera. A fost o aventura ca intre doi amici care au plecat departe de casa pentru prima data”. De fapt, pentru Marius nu a fost prima plecare cu destinatia Dubai, insa Robert ne-a marturisit ca aceasta a fost prima iesire din tara. Si ce mai iesire: la mile departare, intr-unul dintre cele mai bogate si maie xotic locuri de pe planeta!

Dar nu va inchipuiti ca baietii au avut timp de prea multa distractie. Au fost acolo cu treaba.  „Am plecat pentru a construi un patinoar. A trebuit sa o luam de la zero”. Se vede in poze?

ziar-interviu-robert
Deschiderea patinoarului a aparut in ziar

„Dupa ce am ajutat la instalarea patinoarului, treaba mea a fost sa instruiesc noii angajati: sa lee xplic cum functioneaza chiller-ul, cum se foloseste masina de curatat gheata… Unii dintre ei nu stiau sa patineze deloc, asa ca am fost inclusiv instructor de patinaj.”

Cum e sa fii plecat atat de departe de casa, intr-un loc de vacanta unde trebuie sa lucrezi, in compania unuia dintre cei mai buni prieteni ai tai?

„Cel mai placut aspect al calatoriei a fost ca am vizitat Dubai-ul nu cred ca ajungeam viata asta pe acolo”, raspunde Robert. In plus, a aflat ca face o echipa solida cu Marius si ca, daca pun umarul la treaba impreuna, reusesc sa faca lucruri grozave!

„Ce a aflat Marius despre tine in acesta calatorie?”

„…ca sforai!”

Un lucru mai putin placut, dar cu siguranta memorabil in aceasta deplasare-in-interes-de-serviciu-care-arata-a-vacanta, a fost faptul ca Robert s-a intors in Bucuresti cu mana in gips. „In timp ce curatam gheata, am alunecat si mi-am fracturat un deget.”

Patinoare din jurul lumii: pe patine la 60 de metri inaltime

Ne-am facut un obicei din a scrie despre patinoare inedite dn jurul lumii, fie prin locul unde sunt amenajate, fie prin caracteristici ale ghetii sau ale altor elemente din constructia sa, fie prin oferta de distractie. In cazul de fata, ineditul este la inaltime.

De cativa ani incoace, pe parcursul lunilor de iarna, un patinoar deschis pentru publicul larg – si cand spunem larg, includem aici toate categoriile de varsta si de motilitate – se amenajeaza la etajul 1 al faimosului Turn Eiffel. In inima Parisului, poti sa patinezi la aproape 60 de metri deasupra orasului, bucurandu-te de perdeaua de luminite colorate cu care este pavoazat.

Patinoarul este decorat diferit in fiecare an, asa ca ori de cate ori ti-ai pune patinele-n picioare in Turnul Eiffel, nu va fi niciodata la fel. Spre exemplu, anul trecut au asezat in centrul platformei inghetate o replica miniaturala a turnului. Cu o inalmite de 6 metri si sculptat din lemn, micul turn Eiffel a fost elementul-cheie aparut in pozele turistilor care au prins curaj si s-au urcat pe patine.

Si nu, nu trebuie sa vii cu patinele-n bagaj fiindca primesti aici tot ce-ti trebuie. Numerele disponibile variaza intre 25 si 47, iar pentru copii se pun la dispozitie scutere si scaune tip-saniuta. Si persoanele cu dizabilitati fizice pot intra pe patinoar, in scaune create special pentru ele.

La marginea patinoarului se serveste mancare calda, precum supa de linte cu sunca, sau specialitati bio de Craciun.

Intrarea, ati ghicit, este libera. Iar daca tot va ganditi sa ajungeti acolo, puteti face un plan de jumatate de zi, fiindca mai puteti vedea podeaua de sticla si un fabulos spectacol de imersiune proiectat pe trei ecrane gigantice.

Daca ati patinat prin colturi ale lumii mai putin obisnuite, asteptam sa ne scrieti experienta voastra si sa ne trimiteti poze cat mai reusite!

Iti dam intalnire marti seara, la un meci amical de hockey

Ce planuri ai pentru marti seara? La meteo se anunta 18 grade si-un soare care va apune “cu dinti”.  Va fi a doua zi de munca, sau de scoala, ziua aceea care s-a lepadat de amorteala de dupa weekend-ul tocmai incheiat, dar care e, vai, atat de departe weekend-ul urmator! Da. Va fi una dintre serile alea in care va trebui sa iti gasesti ceva placut de facut in doza mica.

Baietii de la hockey vor fi pe patinoarul nostru, Cotroceni on Ice, gata de un meci amical. Meciul se va desfasura intre echipele Torpedo si Predators, intre orele 21:30 si 23:30. Intrarea este libera, nu trebuie sa platesti pentru vreun bilet.

In plus, poti sa castigi unul dintre premiile puse la bataie de cele doua echipe, chiar in pauza dintre reprize.
Uite ce trebuie sa faci pentru asta:

  1. Trebuie sa apari la locul desfasurarii meciului, la Cotroceni on Ice, in mall-ul AFI Palace Cotroceni;
  2. Un reprezentant al organizatorilor se va plimba printre randuri cu o cutie de donatii. Poti dona orice suma – nu exista limite minime sau maxime – si cu aceasta ocazie te vei inscrie automat la tombola. Aceasta tombola are scop caritabil, ca de altfel si meciul in sine, urmarind sa stranga bani pentru un baietel diagnosticat recent cu leucemie.
  3. In pauza dintre reprize, se vor trage la sorti castigatorii, care isi vor primi premiile pe loc. Premiile consta in obiecte cool din lumea hockey-ului pe gheata: crose, tricouri, pucuri, etc.

Dar o tombola cu premii nu este motivul principal pentru a veni sa vezi un meci de hockey. Jocul in sine este spectaculos, ca orice joc de echipa. Te captiveaza si, in anumite momente, te tine cu sufletul la gura. Este potrivit atat pentru o seara cu familia in oras, cat si pentru o intalnire, sau pur si simplu pentru o seara pe care ti-o dedici tie.

Si-apoi, fii sincer, cate meciuri de hockey pe gheata ai vazut pana acum?

Primele lectii de patinaj – la ce sa te astepti, ca parinte

Asadar, ai hotarat sa-i faci pe plac micului zvapaiat si il inscrii la un sport: patinaj. Dupa ce ai hotarat pe ce patinoar il duci si ai ales un instructor cu experienta si recomandari bune , iata la ce trebuie sa te astepti in primele lectii:

Instructorul va incepe prima lectie in afara ghetii. El va verifica daca toti elevii si-au fixat bine patinele. De asemenea, ei vor purta genunchiere, cotiere si uneori manusi pentru a-si proteja articulatiile in momentele inevitabile cand vor cadea. De cele mai multe ori vor purta si casca de protectie.

Cazaturile pe gheata sunt inevitabile. Mai mult, sunt chiar necesare. Inca din timpul primei lectii, copiii vor exersa cum sa cada si sa se ridice. Exista tehnici de a cadea pe gheata care, odata stapanite, poate controla impactul cu suprafata dura. Tot asa, cel mic invata sa se ridice. Aceste exercitii au loc in afara ghetii.

Nu te astepta la prea mult patinat propriu-zis in timpul primelor lectii. Inainte de a invata sa alunece pe patine, cei mici vor invata sa stea sis a mearga pe gheata. Abia dupa aceste exercitii de cadere si ridicare, instructorul ii va duce pe gheata, unul cate unul. Fiecare copil va reactiona diferit la prima experienta pe gheata. Unii vor fi mai tematori, altii vor fi foarte entuziasmati si nerabdatori.

Asteapta-te la lacrimi. Majoritatea copiilor vor izbucni la un moment dat, in timpul lectiilor de patinaj. Fie pentru ca se sperie cand cad, sau fiindca sunt coplesiti de noua experienta. Daca instructorul are asistenti, acestia vor calma copiii care plang. Daca nu, se va ocupa el insusi de aceasta situatie sensibila.

Pe durata primelor lectii, copiii au nevoie sa isi repereze usor parintii, care vor sta pe margine, calmi si zambitori, insuflandu-le incredere.  Asadar, fii vizibil, dar nu-ti “salva” copilul din anxietatea de a incerca o noua activitate pe care o va indragi cu siguranta in scurt timp.

Patinajul pe gheata artificiala

Gheata artificiala este o inventie primita cu buzunarele deschise de locuitorii din anumite colturi ale lumii, acele colturi dezvoltate economic, dar in care nu ninge niciodata.  Sa luam, spre exemplu, coasta californiana unde un numar considerabil de hoteluri – chiar si vase de croaziera! – au amenajat pentru clientii lor patinoare cu gheata sintetica.

Materialul alunecos care arata si se comporta ca gheata naturala este produs in laborator prin niste procese de intensa presiune, despre care oricum nu am intelege prea multe, chiar daca am avea detalii; de aceea nici producatorii nu au insistat pe explicatii inutile. Ce ne este de folos sa stim, insa, este ca produsul obtinut este identic cu gheata naturala. Rezulta o suprafata lucioasa, alba, rezistenta la temperaturi ridicate si la patinaj de performanta. Ea raspunde din punct de vedere mecanic la fel ca gheata naturala la piruete, frane, etc. Probabil singura diferenta notabila este temperatura – gheata artificiala nu este rece.

Pentru a se mentine alunecoasa, gheata naturala este acoperita in permanenta de un strat foarte subtire de apa. Cea artificiala este imbibata, in timpul procesului de productie, cu niste substante care se elibereaza treptat, astfel incat suprafata sintetica sa fie alunecoasa tot timpul.

Calitatea patinoarelor cu gheata artificiala difera. Daca ai ghinionul sa nimeresti pe un astfel de patinoar cu gheata de calitate slaba, vei vedea, probabil, imbinarile placilor de gheata sintetica si vei observa ca nu aluneci asa cum te-ai astepta.

Pe de alta parte, indifferent de calitatea ghetii artificiale, cei care au incercat-o au spus ca este mult mai potrivita pentru incepatori, fiindca acestia invata mai usor sa franeze si nu se accidenteaza; ba chiar nu au nevoie de casca de protectie.

In Romania, patinoarele cu gheata artificiala sunt rare. Primul patinoar de acest fel a fost inaugurat in Botosani, in iarna anului 2014.

Colegii nostri in vacanta: Monica a calatorit prin tara si a dat o fuga la Barcelona

Anul acesta, pentru a doua oara in istoria sa, patinoarul Cotroceni on Ice a fost inchis pentru mai bine de o luna. Vacanta a durat de la inceputul lunii august pana pe 14 septembrie, in ajunul inceperii scolii. In timp ce patinoarul a trecut printr-o serie de modificari, reparatii, upgrade-uri, echipa Cotroceni on Ice s-a raspandit pe mapanond, fiecare dupa imaginatia si dorul de duca propriu.

Monica, cea pe care o prindeti de obicei la casierie, ne-a marturisit ca la inceput s-a simtit inconfortabil stiind ca nu e nevoie sa vina la patioar: “Cat a fost patinoarul inchis, am profitat din plin de vacanta mea! In prima saptamana a lunii august, am venit la munca alaturi de colegii mei. Am luat fiecare patinuta in parte la spalat, doar trebuia sa fim la inaltime cand deschideam. Dar dupa aceea, primele 4-5 zile de vacanta propriu-zisa au fost ciudate. Parca lipsea ceva, imi era dor de copii, pana si de trezitul dimineata. Mi-a luat ceva timp sa ma obisnuiesc cu gandul ca, vreau-nu vreau, sunt in vacanta.

Monica ne spune ca vacanta ei a avut detoate – relaxare, citit, bai de soare, bai in mare… “Am petrecut timp cu mine, am citit, am facut sport si am recuperat in materie de somn!”

In weekend-ul de Sfanta Maria am plecat cu prietenii mei cei mai buni intr-o excursie. Am facut toata Transalpina. Am ajuns la Alba Iulia. Apoi am plecat spre Sighisoara. Am dormit acolo, ne-am vazut cu alti prieteni, iar urmatoarea zi ne-am dus spre Sibiu. Acolo ne-am petrecut noaptea si dimineata ne-am intors acasa pe transfagarasan. Ce-i drept, a fost obositor, dar m-am simtit extraordinar.

La 3 zile dupa ce am ajuns acasa, stateam cu mama de vorba la un ceai si ne-am decis sa plecam intr-o vacanta. Avand in vedere ca orasul meu de suflet este Barcelona, am zis sa mergem acolo, noi doua impreuna cu fratele meu. A fost prima noastra vacanta impreuna, doar noi trei.

Si evident, in ultimul weekend de dinaintea deschiderii, am dat o fuga pana la mare, ca doar nu se numea vacanta daca nu apucam sa ma balacesc un pic si sa fac un castel de nisip.

M-am reintors la patinoar cu aceasi placere si acelasi entuziasm, fericita sa-mi revad copiii si colegii!

Colegii nostri in vacanta: Alina, pentru prima data pe transfagarasan

Va vine sa credeti ca Alina a fost pentru prima data pe transfagarasan abia anul acesta? Ei bine, da, chiar ne-a a marturisit! Si unde mai pui ca a ajuns acolo neplanificat?

“Fusesem deja de doua ori la mare, decand am luata vacanta. Sunt genul de om indragostit de mare, genul care si-a creat un obicei, aproape o dependenta de a vedea marea nu o data, ci de cat de multe ori posibil, in fiecare an”, ne spune Andreea. Dar cum a ajuns la munte?

“Eram horatata ca pe final de vacanta sa o iau din loc tot cu destinatia mare. Dar grupul meu obisnuit de prieteni au venit cu propunerea de a da o fuga pana la munte. Si nu oricum. Am fost pe transfagarasan si …wow! N-aveam idee ce pierd! La inceput pot spune ca abia m-am lasat convinsa sa renunt la mirosul de apa sarata si nisip, dar ce-a venit dupa e…a fost o experienta care mi-a schimbat perspectiva despre cum poate sa arate o vacanta. ”

In timpul acestei escapade intre creste muntoase, Alina si-a sarbatorit ziua de nastere. Cu o urma de tristete ne spune: “Desi prietenii mi-au fost alaturi, mi-as fi dorit sa mai fie cineva langa mine” – referindu-se la logodnicul Marius, care in acel moment se afla la mii de kilometri departare, in Dubai, punand pe picioare un nou patinoar.

“Am revenit la munca fresh, cu bateriile incarcate, mai ales dupa training-ul la care am participati cu totii la inceputul lunii septembrie. Mi-a fost dor de gheata, de antrenamentele pentru freestyle on ice, de zilele petrecute la patinoar!”

Am fost in training! Ce s-a intamplat dupa?

Pe 6 si 7 septembrie, echipa Cotroceni on Ice, formata din Monica, Andreea, Marius, Robert, Adi, Andrei si Becky au participat la n training organizat de Opportunity Associates Romania. Pe parcursul a doua zile ei au comunicat intr-un mediu in afara locului de munca, reamintidu-si aspecte legate de comunicare si teamwork sau invatand unele noi. In articolul trecut, Dana Nicolescu, director al Opportunity Associates Romania, ne-a povestit, in linii mari, ce s-a intamplat in cele doua zile de training. E momentul sa prezentam si efectele acestui training asupra echipei noastre.

Robert:

Uneori am mai mult chef si mai multa inspiratie. Alteori nu as vrea sa fac nimic. Dar un loc de munca asta inseamna: chiar si cand nu ai chef, sa te urnesti din loc si sa pui mana sa faci treaba. Asta inseamna responsabilitatea.

 

Andreea:

I-am vazut pe colegii mei prinsi de exercitiile din timpul training-ului. Erau interesati, concentrati, iti dadeau silinta. Mi-a crescut increderea ca impreuna, daca ne punem mintea cu un lucru, reusim!

 

Monica:

Clientii nu sunt mama si tata, care iti trec cu vederea greselile si te scot in parc la inghetata. Ei sunt oameni cu propriile convingeri si probleme si dorinte si la astea trebuie tu, ca angajat, sa fii atent. In timpul training-ului s-a pus intrebarea “ce nu ti-a placut tie in alte parti, cand ai fost client?” Punerea in pielea clientului ne-a deschis si mie, si colegilor, perspective la care nu ne-am gandit pana acum.

 

Becky:

Am ajuns la un punct in viata profesionala in care ma cunost destul e bine si putine lucruri imi par noi in lucrul cu clientii. Dar apar intotdeauna situatii pe care nu pot sa mi le imaginez sau pentru care sa ma pregatesc mental. Ca atare, adaptarea e un element important. Invat constant abordari noi in functie de oamenii care-mi ies in fata.

 

Adi:

Comunicarea intre colegi este foarte importanta. Uneori, nu rezolvam conflictele prin comunicare fata in fata. Am invatat ca nu e benefic sa ma plang catre terte persoane pentru diverse nemultumiri, ci e mai bine sa vobesc direct cu persoanele fata de care am nemultumiri. Asa, poate ca si celalalt isi da seama ca nu e in regula ce a facut, sau poate explica, daca este o neintelegere.

 

Andrei:

M-am simtit bine la training. Am simtit ca pot spune ceea ce gandesc si ca pot avea un dialog sincer.

 

Marius:

Nu e usor sa ucrezi in echipa fiindca unii vor mereu sa iasa in fata, sa fie lideri, iar altii nu vor sa isi asume responsabilitatea. Am inteles ca munca in echipa inseamnasa lasi de la tine. Si sa inveti sa faci un compromis, dupa mine, e o dovada ca incepi sa te maturizezi.

Echipa Cotroceni on Ice a fost in trainig

Chiar inainte de redeschiderea patinoarului, echipa Cotroceni on Ice a aprticipat la un training menit sa dezvolte abilitatile de comunicare interpersonala si de lucru in echipa. In urma training-ului, desfasurat pe durata a doua zile, la inceput de septembrie, am stat de vorba cu trainerul, Dana Nicolescu, director la Opportunity Associates Romania. Iata ce am aflat de la ea despre continutul programului de training si rezultatele colegilor nostri.

“Pornind de la studii ce au demonstrat ca succesul unei persoane se bazeaza doar in proportie de 15% pe cunostintele si abilitatile tehnice legate de indeplinirea sarcinilor si ca 85 % este determinat de atitudinea individului si abilitatile sale de a relationa cu cei din jur, instruirea a avut scopul de a imbunatati comunicarea intre membrii echipei cat si cu clientii prin exercitii care le-au oferit posibilitatea de a intelege importanta comunicarii non verbale (limbajul corpului) si paraverbale (intonaţia, accentul pus pe cuvinte, timbrul, inflexiunea şi intensitatea vocii,).

S-au explorat barierele inerente ce tin de receptarea mesajelor si modul in care acestea pot sa influenteze modul in care reactionam, “comunicarea cu 4 urechi” fiind un subiect de reflexie si analiza. O alta modalitate de analizare a reactiilor comportamentale a fost intelegerea “rotii constientizarii”.

Am discutat despre responsabilitate si responsabilizare din dorinta de a ne imbunatati serviciile si de a contribui la o relatie armonioasa cu noi insine si cu tot ce ne inconjoara, de la familie, colegi, clienti si pana la planeta.

Exercitiile le-au oferit participantilor oportunitatea de a isi exprima creativitatea in rezolvarea problemelor si de a intelege conflictele dintr-o perspectiva noua in fiecare poate lua decizii privind modul in care doresc sa il rezolve, rolul feedback-ului in imbunatatirea performantei si relatiilor. A fost si “C.I.A” si Ferestara JoHari”, astfel incat feedback-ul sa ii ajute pe cei carora il dam dar si sa ne ajute sa ne descoperim ca indivizi atunci cand il primim.

Si in final am reusit sa rezolvam ca detectivi un caz complicat, ceea ce ne arata ca acolo unde fiecare membru al echipei se implica, nimeni nu aluneca iar solutia ne aduce satisfactia ca “impreuna putem reusi”, ne-a povestit Dana, pe scurt.

In articolul urmator veti citi despre reactiile si concluziile echipei noastre in urma training-ului. Ce a impresionat-o pe Monica? Ce a hotarat Adi sa schimbe? Ce a aflat nou Becky despre colegii ei?

Cum aratau patinele acum 3000 de ani

Da. Oamenii patinau acum mai bine de trei veacuri si poate si mai bine de-atat. De fapt, ar fi normal sa ne imaginam ca oamenii au patinat inca de cand au incasat prima cazatura pe gheata si spiritul de conservare le-a spus ca ar fi cazul sa inventeze ceva cat de repede, ceva care sa ii scuteasca de coate, genunchi si coccisuri rupte.

Asa au fost inventate patinele. Primele patine, va imaginati, aratau mult diferit de cele de-acum. De fapt, singurul lucru pe care il au in comun este ca alunecau pe gheata, intr-un mod controlat; mai controlat decat obiectele de incaltaminte obisnuite.

Un domn numit Federico Formenti, de la vestita Universitate Oxford, a descoperit cele mai vechi urme ale acestui sport – care la acel moment era doar o forma utila de deplasare – datand in urma cu trei veacuri, in Finlanda. Patinele erau, mai degraba, niste accesorii pentru incaltaminte. Erau mestesugite din os si atasate la sosoni.

Patinele din poza, studiate de dl. Fermenti, sunt un bun exemplu. Acesta explica, acum cativa ani intr-un articol din Discovermagazine.com, cum se foloseau patinele: “Erau unelte folosite pentru deplasare, cu scopul de a-i ajuta pe oameni sa castige timp si sa oboseasca mai putin atunci cand mergeau la vanatoare sau la pescuit. ”

Lamele din os nu taiau gheata, cum se intampla in cazul lamelor din metal, ci doar aluneca pe suprafata lucioasa, fiind, si ele, destul de instabile.

Odata cu inventia lamelor metalice, in 1572, patinatul s-a transformat in patinaj. Olandezii si englezii au fost cei care au perfectionat patinele si au popularizat activitatea in randul tuturor claselor sociale.