Patinoar AFI – Cotroceni On Ice

Cotroceni on Ice strange cadouri pentru Shoebox

Si anul acesta Cotroceni on Ice, prin implicarea angajatilor si al clientilor sai, va contribui la strangerea de cadouri in cadrul proiectului Shoebox. Am stat de vorba cu Monica, liderul si coordonatorul initiativei la patinoar. Pentru ea, totul a inceput in urma cu doi ani.

“Ma uitam pe Facebook intr-o seara si am vazut vazut in newsfeed un share al sotiei sefului meu. Era un articol legat de Shoebox. Mi s-a parut interesant si am intrebat-o despre ce este vorba. Mi-a spus ca in perioada de sarbatorilor de iarna se strang cutii de pantofi, ambalate frumos, in care se pun diverse lucruri pentru copiii nevoiasi.”

O scurta vizita pe website-ul proiectului ofera toate informatiile de care are nevoie un nou-venit. Iata, pe scurt, ce trebuie facut:

  1. Monica: "In fiecare seara plecam de la patinoar cu 3-4 cutii pentru Shoebox."
    Monica: “In fiecare seara plecam de la patinoar cu 3-4 cutii pentru Shoebox.”

    Faci rost de o cutie de pantofi, sau o cutie similara, care poate fi inchisa cu capac si ambalata.

  2. Pui in ea daruri pentru un copil (stabilesti daca darul din partea ta va fi pentru fata sau pentru baiat; de asemenea, iti alegi si un interval de varsta; copiii la care ajung cutiile au intre 2 si 18 ani). Obiectele puse in cutie trebuie sa fie in stare foarte buna, preferabil nou-cumparate.
  3. Ambalezi cutia, fara a o sigila si o duci la unul dintre centrele de colectare. Cotroceni on Ice, desi nu este un centru de colectare, si-a oferit ajutorul in strangerea de cadouri si transportarea lor la un astfel de centru.

In primul an in care s-a implicat in proiect, Monica a strans 23 cutii, insa anul trecut a ajuns la un numar mult mai mare: 64 de cutii. “Anul trecut, m-am mobilizat mult mai bine! Am fost din timp la magazinele de pantofi din AFI, le-am povestit despre proiect si i-am rugat sa ne pastreze cutii de pantofi de la clientii care nu le doresc – asta a fost o problema foarte mare in primul an, lipsa de cutii!

Unii dintre clientii patinoarului, afland despre Shoebox, au vrut sa se implice si ei. Au adus cadouri complete, sau au cumparat diverse dulciuri si jucarii, iar Monica si colegii ei le-au repartizat in cutiile de pantofi.

“Am inceput pe 15 noiembrie. Imi amintesc ca in fiecare seara plecam de la patinoar cu 3-4 cutii. M-am trezit in sufragerie cu peste 60 de cutii, nu aveam loc sa trec prin casa. ”

“Din pacate, anul acesta nu am suficient timp sa ma ocup sa ambalez cutiile, insa imi pot lua angajamentul ca daca le primesc gata facute, le voi livra la un centru de colectare”, ne spune Monica.

Asadar, te invitam si pe tine sa te alaturi echipei Cotroceni on Ice in proiectul Shoebox din acest an. Primim cutii de cadouri pana pe 10 decembrie.

Monica, despre provocarile lucrului cu clientii

Programul de lucru de la patinoar este de 12 ore pe zi. Se lucreaza pe ture, iar componenta echipelor se mentine relativ constanta. Asa se face ca Monica si Alina au devenit foarte bune prietene. Petrecand 12 ore pe zi impreuna – probabil mai mult timp decat reusesti tu sa petreci cu partenerul tau de viata, copiii sau parintii tai – au ajuns sa se cunoasca atat de bine incat sa se sincronizeze, sa sustina aceleasi idei, sa aiba aceeasi viziune asupra lucrurilor si sa colaboreze intr-un mod creativ.

“Colegii mei sunt minunati si nu cred ca as fi putut sa rezist 12 ore pe zi daca nu imi erau dragi si daca af fi fost animozitati intre noi”, spune Monica. Dar cred ca ii lauda… Dupa un moment, recunoaste razand: „Bine, mai ma ciondanesc cu Alina din cand in cand. Amandoua suntem firi energice si voluntare si vrem sa facem lucrurile sa se intample, dar uneori nu vedem lucrurile la fel si trebuie sa gasim o cale de mijloc.”

Care e cea mai mare provocare in a lucra la Cotroceni on Ice?

„Fiind lucru cu clienti, trebuie sa inveti sa interactionezi cu ei intr-un mod cat mai placut. Asta inseamna sa fii amabil cu toti, chiar si cu aceia care vin contrariati sau furiosi din diverse motive, uneori neintemeiate. Spre exemplu, unii nu inteleg ca trebuie sa plateasca pentru o sesiune intreaga, de o ora si jumatate, chiar daca timpul lor pe patinoar a fost mai scurt, fiindca nu au venit de la inceputul sesiunii.”

Cat despre partile neplacute la serviciu?

„Partile neplacute la acest job… Probabil sunt doar iarna, cand este foarte multa lume pe patinoar sau la casierie, iar clientii incep sa isi piarda rabdarea. Si eu sunt o fire colerica si agitata, insa aici, cu timpul, am invatat sa ma temperez. Nu numai atat, ci am ajuns sa empatizez cu omul din fata mea si sa caut sa ii rezolv problema cat de repede posibil, fie ca e vorba despre asteptarea la coada de la casierie, sau de un genunchi julit.”

Colegii nostri in vacanta: Monica a calatorit prin tara si a dat o fuga la Barcelona

Anul acesta, pentru a doua oara in istoria sa, patinoarul Cotroceni on Ice a fost inchis pentru mai bine de o luna. Vacanta a durat de la inceputul lunii august pana pe 14 septembrie, in ajunul inceperii scolii. In timp ce patinoarul a trecut printr-o serie de modificari, reparatii, upgrade-uri, echipa Cotroceni on Ice s-a raspandit pe mapanond, fiecare dupa imaginatia si dorul de duca propriu.

Monica, cea pe care o prindeti de obicei la casierie, ne-a marturisit ca la inceput s-a simtit inconfortabil stiind ca nu e nevoie sa vina la patioar: “Cat a fost patinoarul inchis, am profitat din plin de vacanta mea! In prima saptamana a lunii august, am venit la munca alaturi de colegii mei. Am luat fiecare patinuta in parte la spalat, doar trebuia sa fim la inaltime cand deschideam. Dar dupa aceea, primele 4-5 zile de vacanta propriu-zisa au fost ciudate. Parca lipsea ceva, imi era dor de copii, pana si de trezitul dimineata. Mi-a luat ceva timp sa ma obisnuiesc cu gandul ca, vreau-nu vreau, sunt in vacanta.

Monica ne spune ca vacanta ei a avut detoate – relaxare, citit, bai de soare, bai in mare… “Am petrecut timp cu mine, am citit, am facut sport si am recuperat in materie de somn!”

In weekend-ul de Sfanta Maria am plecat cu prietenii mei cei mai buni intr-o excursie. Am facut toata Transalpina. Am ajuns la Alba Iulia. Apoi am plecat spre Sighisoara. Am dormit acolo, ne-am vazut cu alti prieteni, iar urmatoarea zi ne-am dus spre Sibiu. Acolo ne-am petrecut noaptea si dimineata ne-am intors acasa pe transfagarasan. Ce-i drept, a fost obositor, dar m-am simtit extraordinar.

La 3 zile dupa ce am ajuns acasa, stateam cu mama de vorba la un ceai si ne-am decis sa plecam intr-o vacanta. Avand in vedere ca orasul meu de suflet este Barcelona, am zis sa mergem acolo, noi doua impreuna cu fratele meu. A fost prima noastra vacanta impreuna, doar noi trei.

Si evident, in ultimul weekend de dinaintea deschiderii, am dat o fuga pana la mare, ca doar nu se numea vacanta daca nu apucam sa ma balacesc un pic si sa fac un castel de nisip.

M-am reintors la patinoar cu aceasi placere si acelasi entuziasm, fericita sa-mi revad copiii si colegii!

Cum e sa vii la patinoar ca la serviciu

Monica, la patinoar
Monica, la Cotroceni on Ice

Daca ajungi la Cotroceni on Ice des, e imposibil sa nu o stii pe Monica: o data, pentru ca ea este persoana pe la care treci sa platesti, apoi fiindca daca ai o problema, o intrebare sau o nelamurire, la ea te duci pentru raspunsuri si nu in ultimul rand, pentru ca probabil si-a bagat coatele-n viata ta mai mult decat te-asteptai. Da, probabil stie daca ai frati sau surori si te intreaba ce mai fac, te invita la toate evenimentele care urmeaza sa aiba loc pe patinoar, iti gaseste, iti da, iti face si rezolva tot. Oameni ca ea mai gasesti pe ici-pe colo… oamenii aia care dau locului in care esti un sentiment de „acasa”.

„Dupa ce am terminat masterul, eram putin dezorientata. M-am angajat aici, sperand sa schimb lucruri la nivel personal”, incepe sa povesteasca, agatand un spray de curatat patine si punandu-se pe treaba cot la cot cu restul echipei. „Nu mai lucrasem niciodata si mi-a fost greu la inceput, insa am reusit sa ma adaptez destul de repede. Initial, treaba mea era sa stau la casierie, insa cu timpul a devenit mult mai mult.” Asta cam asa e, Monica sta lipita de scaunul de la casierie doar cat timp are clienti. Apoi o vezi alergand de colo-colo intre vestiare, patine, copiii care vin pe gheata si mamele lor, inapoi la patine si tot asa. „Am inceput sa cunosc clientii, sa le inteleg nevoile, sa mentin legatura cu antrenorii de patinaj si cu baietii de la hochei, care au seara antrenamente aici. M-am imprietenit si cu parintii copiilor de la patinaj artistic. Pentru ei, patinoarul e a doua casa.”

Lucrul cu clientii este complicat. Trebuie sa ii mentii multumiti, sa fii mereu pe faza, eventual sa anticipezi ce ar putea sa nu le placa. Asadar, altfel spus, e o munca epuizanta. Dar Monica a gasit un aspect pozitiv care-i da energie – prietenia cu cei mici. „Chiar si atunci cand eram suparata si veneam la munca, ii vedeam cum fugeau din capatul opus al patinoarului si se aruncau la mine in brate si ma pupau… parca imi trecea totul si eram din nou zambitoare.”